Dracu’ e blond

       Dracu nu e chiar atat de negru . E blond …
       Sa va povestesc cum am aflat eu acest lucru : Totul incepe in prima zi de liceu . Era o atmosfera destul de destinsa , nimeni nu avea nici o grija . Intram in clase nestiind ce va urma . Deodata atmosfera devine apasatoare , aerul de nerespirat iar un vuiet surd se aude din maruntaiele pamantului . Mai tarziu aveam sa aflu ca acela era sunetul facut de sufletele generatiilor precedente ce ne avertizau sa plecam , sa lasam in urma acel loc de cosmar . Insa noi , in ignoranta noastra nu am vrut sa le ascultam si iata-ne asteptand in prima zi a sfarsitului … Si isi face aparitia … la prima vedere nu parea prea infricosator , avea o fizionomie chiar placuta , iti inspira incredere , insa APARENTELE INSEALA . Rolul LUI este de a ne insufla cunostintele sale cu scopul de a ne face ca EL , insa are o placere in a chinui bietele suflete ce au avut nenorocul sa ii cada in gheare .
        Dar cat de rau putea fi ? Asta am gandit si noi atunci insa exodul incepuse si nu puteam face nimic ca sa il oprim .
        Timpul trecuse insa nici macar el nu putu sa stearga din sufletele noastre amintirea acelei zile de cosmar . Acum , inainte de fiecare ora de chin , tortura , etc [cuvintele nu sunt de ajuns pentru a exprima ororile ce se petrec in intervalul de timp in care EL este prezent in celula noastra] sosirea LUI este asteptata cu teama de bietii nefericiti . Aceasta teama le-a fost insuflata in decursul a zeci de ore de tortura . Cand usa se deschide , aerul devine apasator , pamantul freamata si din maruntaiele lui tasnesc coloane de sulf iar linistea domneste asupra multimii de nenorociti damnati .
        EL isi face aparitia . Se aseaza inaintea noastra si ne ia pe rand inaintea gloatei de nenorociti spre a ne verifica cunostintele . Daca sti , ai noroc , in ziua aceea nu esti torturat [prea rau] , insa daca nu sti … cosmarul reincepe . EL isi scoate pumnalul cu care a chinuit in trecutul sau alte zeci de mii de suflete si iti cresteaza pielea pentru a-ti lua cateva picaturi de sange . Cu aceste picaturi te consemneaza in Cartea Mortilor , culegerea sa de blesteme . Din acel moment esti DAMNAT .
        Timpul trece greu , detinutii stau imobilizati in in lanturi iar EL bantuie din loc in loc , aruncand vraji si blesteme . Toti tremura , stiind ce chin ii asteapta daca vor fi alesi sa isi expuna cunostintele . Dar clopotelul suna iar o raza de lumina patrunde in sala . EL , nesuportand lumina dispare … Inca o ora de tortura a trecut , dar cate vor mai urma ? … si cati vor rezista pana la capat ? …
        Insa intr-o zi m-am hotarat sa il infrunt … Mare greseala … El nu a zis nimic insa la sfarsitul interventiei mele incepe cu o voce calma : “Keops , treci in carcera …” Eu l-am auzit . Inca o greseala … Intensitatea vocii lui crestea din ce in ce mai mult … intr-un final m-am intors spre el si am avut parte de un peisaj apocaliptic … era un razboi de sentimente , de fericire si agonie … Erau cadavre reci şi vineţi cu privirile aţintite asupra mea . Insa nimic nu se compara cu privirea LUI . Ma aflam inaintea sa infruntand un val de nori intunecati ce se apropiau , biciuindu-se cu fulgere luminoase ce dezvaluiau nervozitatea cerului . Atunci cu ultimile puteri am iesit din acea temnita si am fugit in lumea larga …
       Si iata-ma scriind aceste randuri pentru a tine vie amintirea LUI si pentru a-i avertiza pe ceilalti ca EL se afla undeva acolo intr-un colt intunecat al vieti tale asteptand sa te insface .

***orice asemanare cu personaje din viata reala este pur intamplatoare***

***aham , sigur ca da ***

Poveste …

E liniste … nu aud decat bataile inimii mele … deschid ochii … intuneric peste tot … nu deslusesc nimic … intind mainile … ating ceva …

e o usa … o deschid in speranta de a gasi lumina dar dezamagire … acelasi intuneric … incerc sa spun ceva … nu imi recunosc vocea … tip … nu ma aude nimeni … pasesc in nestire … in necunoscut …

Aerul este uscat … nici un zgomot … din pipaite mi-am dat seama ca ma aflu intr-o casa goala … rece … parasita as putea spune , dar nu e praf … unde ma aflu ?!?

pasesc in nestire pana zaresc o lumina in departare … alerg catre ea … thoamne , ce mare e camera asta …ajung la usa … cu ultimile puteri , apas pe clanta , usa se deschide , cad intr-un ocean de lumina dar imi pierd cunostinta …

Ma trezesc intr-o camera frumos mobilata , in stil vechi … incerc sa imi amintesc ce s-a intamplat … am deschis usa … am cazut … intuneric … deschid ochii … “Sa o ducem in camera stapanului” intuneric … deschid ochii … “Cine o fi ?” asta ma intreb si eu …cine sunt … unde ma aflu ? … intuneric … deschid ochii … “ce s-o fi intamplat ce ea ?” “Stapanul va lamuri totul” … imi simt capul greu … adorm … intuneric .. doar atat mi-am putut aminti …

Aud o voce “S-a trezit … sa il anuntam …” si pasi grabiti ce se sting intr-un culoar intunecat …dupa cateva clipe se deschide usor o usa , de parca cineva nu ar fi vrut sa deranjeze si aud o voce

“Ai dormit bine ? Cum te mai simti?” Intorc capul si zaresc un tanar … sau … nu i-as putea aprecia varsta … destul de placut la vedere ce imi zambeste binevoitor … inca ma mai doare capul … “Cine esti?” il intreb ? “Keops , paznicul sufletelor ” , “Unde ne aflam?” , ” Suntem intr-un loc , la granita dintre viata si moarte , dintre vis si realitate …” “Cum asa ? Cum am ajuns aici?” , “Ceva te-a oprit sa treci limita lumii pamantene … poate o dorinta launtrica ce nu a fost indeplinita …” , “Adica eu sunt moarta ?” mi se pare ca se face tot mai frig .. “Neah … inca nu , nu ai  trecut dincolo … esti in afara vietii si a mortii …” … si imi zambeste …

Pierduta la granita dintre viata si moarte , dintre vis si realitate. Si in fiecare seara , fata vorbea cu Keops si uita cum incepuse totul . Acum , paznicul sufletelor o privea altfel , ii zambea diferit. Intr-o zi , fata il intreba : “De cand esti aici?”  ” Suntem in afara timpului … dinainte sa apara …. Daca vrei , pot spune ca suntem aici de la inceputuri…” “Si nu te-ai simtit singur?” “Pana acum nu , dar te duci in fiecare seara sa dormi si stiu ca intr-o zi vei pleca definitiv … AkEnSawm , vrei sa devi paznica a sufletelor si sa fi alaturi de mine … Sa fi jumatatea mea? Iti ofer tot ce iti trebuie si ii lipseste sufletului tau si cer in schimb doar zambetul tau , si daca se poate , dragostea ta…”

<VA URMA…>

Cât poate o femeie vorbi la telefon

Oamenii de ştiinţă nu au reuşit încă sa înţeleagă cum pot femeile , din punct de vedere fizic , sa vorbească la telefon atât de mult. Nu ma mai întreb de mult ce pot vorbi femeile o jumătate de ora la telefon – se stie ca , in timp ce un bărbat poate povesti ce a făcut toată ziua in doar două minute , femeilor le trebuie zece minute doar ca sa treacă de salut . Ce ma frământă pe mine e cum reuşesc din punct de vedere fizic nişte fiinţe atât de plapânde sa reziste atâta la telefon. După două – trei minute de vorbit la telefon , pe un bărbat începe sa il mănânce urechea . După încă vreo două – trei minute , îi consterte mâna . Schimbă mâna si , implicit urechea . Din nefericire Omul nu are decât două mâini si două urechi , aşa ca , după încă vreo trei minute , bărbatul amorţeşte complet . Lasa telefonul pe birou si da o tură prin casa . Revine ( Cand vorbeşti cu o femeie , n-are cum sa îşi dea seama ca ai lăsat receptorul jos , pentru ca oricum vorbeşte numai ea ) . După zece minute începe sa il mănânce tot corpul . Se scarpina de uşa , de dulap , de masă , de ce îi iese in cale . Devine extrem de iritat si nu mai poate urmări atenţie ce cu mai făcut Claudia de la contabilitate si tipa cea nouă de la “Resurse umane” ( cu toate ca si-as dori sa afle , mai ales ca nici nu le cunoaşte ) . Urechea nu il mai mănâncă , începe sa il ardă . Probabil din cauza telefonului care s-a încălzit . In tot acest timp , femeia de la celălalt capat e in plină formă . Turuie cu dezinvoltură , iar bărbatului îi tine sa urle : “Dragă , n-ai terminat odată , ca eu am terminat de mult ?!? ” . Imi cer scuze pt eventualele greşeli însă tot textul a fost scris si publicat de pe telefon Simţiţi-vă liberi sa comentaţi … si treceţi si pe la celelalte articole

A fost odata …

     A fost odata un baietel ce nu avea ce face , asa ca si-a luat un PC .

    Insa era ceva ciudat la baietelul acesta : el nu se juca precum alti copii de varsta lui , ci se distra facand incursiuni in folderele sistemului sau de operare [Windows XP la vremea aceea] . Multe persoane i-au spus ca e periculos sa se avante singur in acele tinuturi , prin foldere in care numai programatori experimentati au indraznit sa ajunga . Insa curiozitatea lui era pe zi ce trece mai mare si crestea o data cu pasiunea pt acest ansamblu de programe ce fac PC ul sa functioneze .

     In fiecare zi se avanta prin registrii sistemului sau de operare , mereu descoperind ceva nou . Dar dupa o vreme se plictisise . Descoperise toate secretele PC ului sau dupa ce luase sistematic la cercetat tot ce se gasea pe acel Hda .

Insa intr-o zi a avut parte de cel mai frumos cadou din viata lui : o conexiune la net .

     Un nou drum i se arata in cale … Ii era frica … Pana atunci se limitase la capacitatea hard-disk ului sau insa acum avea acces la toate cunostintele www-ului . Cu teama facu cativa pasi in acest vast ocean de date . Perspectiva internetului i se paru incantatoare . Cu o pofta nebuna se arunca si explora insa … fu deceptionat . Internetul nu avea inceput , nu avea sfarsit … era infinit .

     Cum va putea el sa ii cuprinda secretele si sa si le insuseasca ? Aceasta era intrebarea ce il chinuia . Se panica . Timp de 2 zile nu se apropie de PC . Tot elanul sau ,dorinta , toata bucuria cu care se avanta ii disparusera . Acea intrebare il chinuia . EL , care descoperise toate secretele ce se aflau stocate pe Hda ul sau fusese invins de uriasul val de date ce il lovi cand se avata pe net . Atunci intelesese de ce de ce se numea “world wild web” … Se duse la culcare dupa ce petrecuse 11 ore in acea lume fara sfarsit .

[...]

   O noua zi incepe . Isi ridica cu greu capul si se duce la fereastra . Cateva raze de lumina ii patrund in camera si ii lumineaza fata . Privi afara . Vazu diferite persoane … nu se asemanau insa aveau un scop si se grabeau sa il duca la indeplinire . Asta face lumea sa se miste , sa evolueze .

     Atunci o dorinta se nascu in el , insa dori sa o suprime . Imprastie aerul cu mana ca si cum in fata lui s-ar fi aflat dorinta abia nascuta si pleca . Insa acel gand nu ii dadea pace . Simtea un gol in stomac … ceva nu era in regula . Parca dorinta suprimata dorea sa iasa la iveala .

    Dupa un timp intelesese . Cu teama se duse in camera sa si daduse drumu la PC . Parca dura o eternitate pana se incarca sistemul de operare insa intr-un final se termina aceasta operatiune . Cu sete deschise browserul si intra pe o pagna web . Atunci intelesese : Scopul lui era sa cunoasca secretele ce se ascundeau in acest ocean de date . Era constient ca internetul este urias dar acest gand nu il speria .

In fiecare zi descoperea si invata ceva nou . Cu timpul isi structura cautarile pe anumite domenii si isi indexa cunostintele .

     Au trecut cativa ani de la acea zi iar acum acel baiat , intre timp maturizat de incercarile prin care a trecut , cu foarte multa experienta , un consistent bagaj de cunostinte si un PC ce nu are secrete pt el [Sisteme de operare : Microsot Windows Vista / Ubuntu Linux - 4 GB memorie RAM - Procesor 6000 Mhz - 512 MB placa video , etc] si-a creat acest blog …

   Mai multe in articolele viitoare